IPOCRÍT, -Ă, ipocriți, -te, adj., s.m. și f. 1. Adj., s.m. și f. (Persoană) care se arată altfel de cum este; (om) prefăcut, fățarnic. 2. Adj. (Despre manifestările oamenilor, fizionomie etc.) Care trădează, arată ipocrizie. – Din fr. hypocrite.
Asa , deci avem definitia , acum hai sa dam si exemple.
- Omul este ipocrit cand spune ca nu ii plac pitzipoancele! (adica anumite fete bune care nu se combina cu el)
- Omul este ipocrit cand spune de o fata ca este tarfa (pt ca sa culcat cu altul , nu cu el)
- Omul este ipocrit cand se pune bine cu sefu ( pt ca oricum nu il sufera)
- Omul este ipocrit cand face pe inabordabilul (ma leeessi!?)
- Omul este ipocrit cand critica pe altii
- Omul este ipocrit cand refuza pt ca asa este politicos (el ar vrea saracu)
- Omul este ipocrit cand se lauda (defapt , ce spune el nu e personalitatea lui)
- Omul este ipocrit cand incearca sa cucereasca o fata/un baiat (incearca sa para cum nu este)
- Omul este ipocrit cand primeste ceva (fie se preface ca nui trebuie , fie se preface ca e cadoul perfect)
Si nu in ultimul rand , si eu sunt un ipocrit , ca indraznesc sa vorbesc despre asa ceva !
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu